Asa gasesc eu normal sa fie. sa iti faci treburile, sa iti duci la bun sfarsit indatoririle iar apoi sa te bucuri de timpul liber ramas.
Insa vad in jurul meu oameni multi pentru care munca reprezinta firescul.Doar munca. Sunt oameni care se casatoresc..pentru ca asa este normal sa se intample dupa o varsta; fac si copii , pentru ca lumea trebuie sa faca si copii, insa de ei uita complet.
E trist. E trist sa ajungi sa traiesti doar pentru a munci . Lumea se amageste spunandu-si ca e ceva temporar, ca se sacrifica acum pentru a se bucura mai tarziu...asa se materializeaza progresul omenirii cica. Problema este ca din cauza stresului nu prea mai apuca sa se bucure.Si nu e vorba aici de stresul provocat de angajator. Asta este o prostie- cine isi acuza seful de starea lui de epuizare este dornic sa arunce vina pe cineva pentru faptul ca nu a rezistat unui mediu competitiv si solicitant. Pana la urma este vorba de alegerea fiecaruia...caci avem dreptul sa refuzam !
Acum degeaba ai tot confortul financiar daca nu ai cand sa te bucuri. Iar asta e un lucru spus de multa lume- uneori pe un ton melancolic, alteori pe unul ferm. Timpul liber ce mai...e un lux! Si ce lux...dinacela pe care nu il obtii cu bani, ci cu intelepciunea de a renunta la bani- la o parte din ei.
E uimitor ce a ajuns sa se intample. Omul a devenit propriul lui sclav...nu stiu daca intelegeti unde bat, insa a avea o afacere in care sa te implici 100% , pentru care practic sa traiesti, inseamna, intr-adevar sa fii propriul tau sef, insa si propriul tau sclav. Cine s-ar fi gandit ca va fi posibil si asta?!
Cred si sper cu tarie ca nu voi ajunge sa imi cunosc copiii doar in ceea ce priveste fizionomia fetei si, de asemenea, sper ca timpul liber sa fie pentru mine la fel de firesc ca la 20 de ani.
